10 Ponturi pentru Pescuitul la Feeder pe Ape Sălbatice

Pescuitul la feeder pe ape sălbatice a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani. Majoritatea pescarilor cu experiență au înlocuit lansetele clasice de staționar cu feedere, iar cei aflați la început de drum, mizează din start pe această tehnică.

Și totuși, de ce feeder? Pescuitul cu lanseta feeder ne oferă anumite avantaje, comparativ cu o lansetă obișnuită de staționar precum :

  • sensibilitate sporită pe vârf în momentul trăsăturilor
  • posibilitatea de a pescuit eficient cu forface legate cu fire subțiri și cârlige de dimensiuni reduse
  • amortizarea șocurilor create de pești pe parcursul drilului
  • semnalizarea excelentă a trăsăturilor chiar și atunci când pescuim cu năditoare de gramaje mari

Pe scurt, cu tehnica feeder putem avea rezultate mai bune!

Adesea, s-a dovedit faptul că un pescar pregătit cu unul sau două feedere, poate prinde mai bine decât un pescar cu 4 lansete de staționar. De ce? Răspunsul este simplu!

Oferind o prezentare mai fină o momelilor combinată cu un pescuit la punct fix și crearea unui vad de nadă, vom atrage mai mulți pești în zonă, iar numărul trăsăturilor va fi net superior. Nu de puține ori am întâlnit exemple de genul. Aflându-mă printre pescari de staționar, am avut partide extraordinare folosind doar un feeder, iar restul se uitau lung către lansete.  

Explicația? Pescarii trebuie să înțeleagă un lucru! Un număr de lansete mai mare aruncate în apă nu înseamnă neapărat mai multe capturi!!!

De fapt, sunt importante alte aspecte : monturile și zonele în care sunt plasate, alegerea și prepararea corectă a nadei, schimbările făcute când nu avem trăsături șamd. Prin urmare, am stabilit că o abordare potrivită va surclasa întotdeauna un pescuit ,,la nimereală”, indiferent de numărul ,,sculelor” folosite.

Revenind la subiectul articolului, cum ne putem bucura de partide reușite la feeder pe ape sălbatice?

Ținând cont de aspectele de mai jos, cu siguranță vom avea parte de rezultate net superioare folosind tehnica feeder.

Destui pescari își doresc capturi cât mai însemnate, dar nu depun efortul necesar pentru a le obține. Sfatul meu este următorul :

Cu cât ne preocupăm mai mult să abordăm corect o partidă de pescuit și să înțelegem pescuitul în ansamblu, cu atât șansele de a prinde cresc.

După cum spunea un prieten : ,, unii oameni merg la pescuit, alții la mișto!” Nimic mai adevărat… Cum pescuitul pe ape sălbatice prezintă un grad medie sau ridicat de dificultate, dacă vom merge la pescuit nepregătiți sau dezinteresați, șanse bune ca peștii prinși să fie măsură.

Deci, dacă urmăriți un progres în partidele de pescuit la feeder pe ape sălbatice, cu siguranță acest articol va fi de folos! Hai să începem!

pescuitul la feeder

1. Informați-vă asupra locului de pescuit!

Orice partidă pe apă sălbatică și nu numai, indiferent că pescuim la feeder sau în alt stil, trebuie să înceapă cu alegerea corectă a locului de pescuit.

Cum putem determina că un loc sau o zonă este optimă? Doar cu ajutorul informațiilor de care dispunem, cu cât mai multe, cu atât mai bine!

În primul rând, un loc este ,,bun” dacă oferă capturi în perioada anului în care ne situăm. Putem descoperi acest aspect în funcție de discuțiile pe care le avem cu alți pescari, sau urmărind postările din mediul online.

Această este cea mai simplă variantă, de departe. Cum procedăm atunci când nu ne putem baza pe experiențele altora și suntem nevoiți să ne descurcăm singuri?

A. Identificarea locurilor productive pe Dunăre și alte ape curgătoare

Pe Dunăre si alte răuri, vom ține cont de următorii factori :

  • cota apei
  • adâncimi
  • structuri submerse
  • nivelul de turbiditate
  • temperatura apei

Cota apei influențează pescuitul în funcție de variațiile apei. Creșterea sau scăderea bruscă a nivelului apei pot afecta negativ pescuitul, fiind de preferat o cotă stabilă.

De asemeni, unele locuri sunt prinzătoare la un anumit nivel al apei. Peștele pe ape curgătoare este adesea aflat în trecere și în funcție de condiții se oprește pe diferite zone. În astfel de situații putem memora sau nota cota apei și astfel vom ști că atunci când apa ajunge la un nivel asemănător, avem șanse de a prinde din nou pe zona respectivă.

Adâncimile zonei pe care le pescuim le putem ști în prealabil în funcție de experiența pe apa respectivă ori le putem afla la fața locului sondând. Regula, deși nu e bătută în cuie, e aceeași precum pe bălți și lacuri.

Peștii au tendința de a sta pe zone cu adâncimi medii spre mari în perioadele reci sau foarte calde datorită confortului termic oferit. Căutând hrana, sau o temperatură mai ridicată a apei, peștii se pot muta către zonele cu apă mică sau medie, indiferent de perioada anului.

În principiu, pe durata iernii găsim peștii pe adâncimi mari. Primăvara peștii se vor muta odată cu creșterea temperaturii pe zone mai puțin adânci. Vara vor oscila între apele adânci și cele cu adâncimi mici, căutând în permanență hrană. Toamna, odată cu răcirea vremii vor părăsi zonele puțini adânci retrăgându-se către zonele adânci, unde se vor cantona așteptând venirea iernii.

Structurile submerse (praguri, gropi, copaci, pietre, zone cu scoici, șamd.) reprezintă un punct de interes pentru pești datorită adăpostului și hranei oferite. Peștii se vor grupa adesea pe astfel de locuri.

Nivelul de turbiditate influențează decisiv pescuitul pe ape curgătoare. În situația în care apa este foarte tulbure, peștii vor avea dificultăți să depisteze nadele și momelile de cârlig. La polul opus, o apă extrem de limpede ne poate pune probleme, deoarece peștii pot fi reticenți la apariție nadei în zonă (situație pentru care sunt recomandate nade închise la culoare) cât și la prezentarea momelii (fiind necesare fire cât mai subțiri la forfac).

Prin urmare, condițiile ideale sunt atunci când apa este undeva între. Nici prea tulbure, deoarece poate veni și cu tot felul de resturi, dar nici prea limpede, deoarece peștii pot fi suspicioși.

Temperatura apei determină modul în care peștii se hrănesc și adâncimile pe care îi putem găsi. Iarna spre exemplu, dacă temperatura apei scade destul de mult (sub 4-5 grade Celsius), peștii nu se hrănesc aproape deloc, fiind dificil de prins. În funcție de variațiile temperaturii și perioada anului peștii se vor muta pe diferite adâncimi după cum spuneam și mai sus.

B. Identificarea locurilor productive pe bălți și lacuri

În mare parte ne vom baza pe aceiași factori precum cei de mai sus, fiind totuși ceva diferențe.

Cota apei, va fi înlocuită de nivelul apei, variațiile fiind mult mai mici, vor avea o putere redusă de influență mult mai redusă asupra pescuitului.

În cazul structurilor, putem adăuga stuful și vegetația, porțiuni de interes pentru pești.

Nu în ultimul rând turbiditatea apei va avea alt impact asupra pescuitului. Spre exemplu unele bălți sunt tulburi aproape în permanență datorită substratului și adâncimii reduse. Peștii fiind obișnuiți cu astfel de condiții se vor hrăni cu siguranță, spre deosebire de râuri unde șansele sunt mai bune atunci când nivelul de vizibilitate este mai ridicat.

2. Încercați să identificați zonele fierbinți cu ajutorul sondării apei!

Ce înseamnă o zonă fierbinte?

Zona fierbinte reprezintă o porțiune a apei pe care peștii se află pe o perioadă mai lungă, ori au culoar de trecere.

De regulă, aceste locuri se află în aproprierea structurilor (praguri, gropi, copaci, pietre, zone cu scoici, șamd.). Sondând apa, cu un plumb sau un sonar, putem identifica conformația substratului și astfel ne vom face o idee despre locul în care s-ar putea situa sau prin care pot trece peștii.

Pragurile (căderile de adâncime) și gropile pot fi zone interesante pentru pești deoarece asigură cele 2 elemente atât de necesare peștilor : hrană și adăpost.

Cum pescuim corect pragurile și gropile? În cazul pragurilor sunt 2 variante : peste prag și deasupra pragului.

Pragurile cu cădere redusă (de ex. de la 2-3 m la 4-7 m) pot fi pescuite după și înainte de prag. Cu cât unghiul pragului este mai abrupt cu atât este mai greu de recuperat montura peste aceasta. De asemeni, pragurile în care curentul sapă pe dedesubt și împinge montura în scobitură, sau cele din argilă, prezintă un grad de dificultate.

Pragurile cu cădere ridicată (de ex. de la 2 la 8 m) pot fi pescuite la fel, doar dacă prezintă un unghi potrivit. De ex, dacă pragul se află aproape de mal, putem trece montura peste el destul de ușor. În schimb, dacă pragul este unul înalt, și situat la distanță de mal, șansele de a recupera monturile sunt reduse, fiind obligați să pescuim până la marginea pragului.

În cazul partidelor în care avem praguri dificil de abordat pot fi de ajutor câteva elemente. Un feeder mai lung (3.9-4.2 m) combinat cu o mulinetă cu capacitate mare (5000-6000) ce poate recupera mai mult fir la un tur complex de manivelă ne pot ajuta să trecem cu succes montura peste prag sau alte structuri.

De asemeni, un năditor greu (indiferent că vorbim de coșuleț, momitor sau method) poate sta mai departe de prag, dându-ne timp să îl aducem către suprafață până când va ajunge în dreptul pragului. Destui pescari greșesc folosit gramaje reduse, crezând că pot fi recuperate mai ușor peste prag, dar de fapt sunt scurse direct sub prag, agățarea acestora fiind inevitabilă.

Gropile, sunt ceva mai ușor de abordat, cu mențiunea că vom fi nevoiți să găsim marginile. Peștii se pot hrăni atât pe ,,mijlocul” gropii, cât și pe buza acesteia, în funcție de modul în care se adună hrana pe substrat.

Copacii scufundați prezintă în orice perioadă a anului interes pentru pești. Pe râuri, plasarea monturile în apropierea copacilor se va face de preferat în aval. Vom lansa cât mai aproape de copac, curentul scurgându-ne montura în apropierea acestuia.

Singura situație în care pescuiesc în amonte de un copac, este atunci când se află un altul în zonă, mai sus de zona în care mă aflu. În această situați, folosesc un gramaj potrivit pentru a mă asigura că montura nu va fi împinsă direct în copacul din aval.

Pietrele și zonele cu scoici pot fi abordate atât timp cât nu sunt incompatibile pescuitului la feeder. Este ușor de înțeles că porțiunile cu o multitudine de pietre cu dimensiuni mari, ori cele pe care se află un covor de scoici consistent, nu pot fi pescuite decât cu fire groase ce pot face față condițiilor dure.

Putem pescui eficient la feeder pe astfel de locuri, atât timp cât nu agățăm la fiecare aruncare și nu ni se taie firul de forfac.

De menționat că în cazul pescuitului pe râuri, zonele cu pietriș, pietre mai mari, scoici și curent moderat / ridicat al apei pot fi preferate de mrene sau crapi.

3. Nu evitați pescuitul în agățătură!

Pescuitul la feeder în agățătură poate fi unul ce aduce rezultate extraordinare comparativ cu un pescuit pe zone curate, fără structuri ce ies în evidență.

Sondând apa putem găsi exact zonele fierbinți. Doar plasând firul în clips și aruncând precis, vom pescui în imediata apropriere a agățăturii.

Pe astfel de locuri sunt recomandate echipamentele de forță. Personal, pe râuri folosesc fire textile de 0.08-0.12 în cazul pescuitului la coșuleț, iar pentru momitor sau method trec pe fir monofilament de 0.25-0.30 mm, în timp ce pe bălți și lacuri, doar mono, între 0.25-0.28 mm.

Firul textil este de mare ajutor unui pescuit la punct fix lângă zone cu probleme. Lipsa elongației ne ajută să controlăm peștii în timpul drilului și în același timp ne indică imediat trăsăturile. Singurul minus al firului textil este că nu poate fi pescuitul în cazul peștilor de talie mare (crapul) riscul pierderii acestuia în dril fiind crescut.

Firele monofilamente de minim 0.25 mm sunt indicate pentru a putea pune presiune pe pești încă dril primele momente ale drilului.

MARE ATENȚIE! După ce am îndepărtat peștele din porțiunea cu agățătură, drilul va fi unul normal, fără a mai fi nevoiți să forțăm peștii inutil. Am văzut adesea pești ratați din această cauză și anume graba pescarului de a-i aduce mai repede către minciog, deși nu era necesar.

4. Pescuiți la punct fix!

Pescuitul cu lanseta feeder ar trebui să implice din start un pescuit precis, la punct fix. Doar lansând în același loc ne vom putea forma un vad de nadă, având speranța că vom atrage peștii în zonă.

Cel mai simplu mod de a pescuit la punct fix este de a trece firul prin clips și de a ne lua un reper apropiat pe apă (de ex. un copac) sau un reper pe malul opus.

După cum spuneam și mai sus, aruncările precise sunt cu atât mai important dacă pescuim lângă structuri. O aruncare greșită va rezulta cu agățarea instantă a monturii.

Pentru a fi sigur că ,,nu pierdem vadul de nadă” în cazul ruperii monturii, este necesăr să măsurăm firul cu ajutorul picheților de măsurat.

Dacă pescuim pe zone cu pești de talie mare iar aceștia pot lua fir până ajung în clips, putem apela la un nou truc. Colorarea firului cu un marker, ne va scuti o muncă în plus dacă suntem nevoiți să scoatem firul din clips în timpului drilului. Astfel vom ști la următoarea aruncare unde a fost clipsul inițial.

5. Folosiți nade și momeli adecvate speciei vizate!

Una dintre cele mai mari greșeli în pescuitul la feeder pe ape sălbatice este alegerea nepotrivită a nadei. Adesea am observat pescari ce mizează pe nade dedicate altor specii decât cele vizate.

De ex. dacă ne dorim să prindem crap, nu putem merge cu nadă de plătică, sau dacă  urmărim mrenele sau scobarii, să folosim nade dulci, specifice pescuitului la caras sau crap.

Dacă tot investim în nadă, de ce să nu alegem întotdeauna cea mai bună variantă?

Voi încerca să prezint pe scurt, câteva recomandări pe care mă bazez în cazul mai multor specii.

  • caras : nade cu arome dulci (căpșuni, miere, vanilie etc) sau usturoi de compoziție cerealieră cu granulație fină (method) și medie (momitor și coșuleț)
  • crap : nade cu arome dulci (miere, scopex, vanilie), cerealiere cu granulație fină (method) și medie (momitor și coșuleț)
  • plătică : nade cu arome dulci (căpșuni, miere, vanilie etc) sau usturoi de compoziție cerealieră combinate uneori cu nade proteice cu făină de pește cu granulație fină (method) și medie (momitor și coșuleț)
  • mreană, scobar, morunaș : nade cerealiere cu arome de cașcaval (parmezan) sau usturoi cu granulație fină și medie (coșuleț), nade cu făină de pește
  • novac : nadă indicată pescuitului la novac, cerealieră, ce produce nor consistent.

În ce privește culoarea nadei, de-a lungul anilor am observat anumite tipare :

  • perioade reci = ape limpezi – sunt potrivite nade de culoare închisă (maro, negru)
  • ape tulburi – nade aprinse, vizibile (galben, portocaliu, roșu)
  • ape limpezi, cu pești răpitori prezenți – nade închise, discrete

Despre compoziția nadelor și alegerea acestora putem discuta mult și bine. Ideea principală este să ne interesăm întotdeauna de ce pești am putea prinde pe locul pe care ne dorim să pescuim și să ne pregătim cu nade potrivite.

Referitor la momelile de cârlig se aplică perfect același principiu precum în cazul nadelor. Nu ne putem aștepta să prindem crapi la 2 viermi pe cârlig ori caras la 2 boabe de porumb pe fir de păr. Desigur, că aceste situații sunt posibile, dar sunt doar excepții. Pentru un pescuit eficient, momelile vor fi corelate cu peștii vizați și talia acestora.

De amintit că momelile flotante sau critic echilibrate precum pop up-urile, peletele și porumbul flotant, wafters-urile sau pufarinele câștigă teren pe ape sălbatice, fiind la fel de sau uneori mai eficiente decât cele tradiționale (viermi, râme, porumb preparat, mămăligă).

6. Alegeți monturile în funcție de specificul apei și pești!

Monturile în pescuitul la feeder se împart în 3 categorii. Monturi cu coșuleț, momitor și method feeder.

Despre monturile de bază utilizate în pescuitul  la feeder, am discutat pe larg în articolul de mai jos :

Personal, mă ghidez după următorul tipar :

Specia vizatăTip Montură – Bălți și LacuriTip Montură – Dunăre și Răuri
Carasmomitor, methodcoșuleț, momitor, method
Crapmomitor, methodcoșuleț, momitor, method
Plăticăcoșuleț, momitor, methodcoșuleț, momitor, method
Mreană, Scobar, Morunașspecii prezente doar pe râuricoșuleț
Novacmomitormomitor

Ce este necesar să înțelegem, pentru fiecare specie și tip de apă este modul de hrănire al peștilor și la ce distanță de năditor trebuie să prezentăm momelile pentru a avea trăsături.

De exemplu, carașii și crapii pe bălți / lacuri se hrănesc de regulă în imediata apropiere a momitorului și methodului (desigur că pot fi prinși și la coșuleț, dar frecvența este mult mai redusă). Pe râuri, datorită curentului, peștii pot coborî după nada purtată, coșulețul fiind o alternativă.

La polul opus, mrenele scobarii și morunașii se prind eficient folosind coșulețe și forface lungi. Fiind pești ce preferă curenții moderați / puternici ai apei, coșulețul oferă de departe cea mai bună variantă.

7. Pescuiți cât mai fin posibil!

Contrar vechilor concepții, pescuitul pe ape sălbatice poate fi practicat folosind echipamente, fire, monturi și momeli de finețe.

Adesea, un astfel de pescuit, ne poate aduce rezultate notabile, în condițiile în care nu se prinde mai nimic pe zona în care pescuim.

Chiar dacă pescuim pe Dunăre, sau alte ape curgătoare asta nu înseamnă că automat trebuie să folosim fire și monturi grosiere.

De-a lungul anilor, am pescuit pe Dunăre cu fire de 0.12-0.14 mm la forfac, fire ce unii pescari nici la oblete nu îndrăznesc să le utilizeze. Folosind fire subțiri, am reușit să obțin mai multe trăsături, comparativ cu un fir de 0.18 mm de ex.

În momentele în care peștii se hrănesc cu precauție finețea prezentării momelii de cârlig, va face diferența între a prinde câțiva pești și cea de a prinde câteva kilograme.

Atât timp cât locul de pescuit ne permite să utilizăm forface fire și cârligele mici, nu trebuie să evităm acest tip de abordare.

Poate vă întrebați ce se întâmplă în cazul unui exemplar de talie mai mare… Indiferent că îl scoatem sau nu, trebuie să avem în vedere următorul aspect. Preferăm să pescuim după pești ceva mai îmbrăcați cu echipament grosier și să nu avem trăsături, sau numărul acestora să fie redus, ori ne dorim un pescuit de frecvență, bazat pe finețe, în care ne asumăm că putem rata ceva pești? Fiecare cum crede de cuviință…

8. Schimbați lansetele regulat! Nu uitați de nădire!

Pescuitul la feeder, în funcție de specie, implică lansări repetate la un anumit interval de timp pentru a putea un vad de nadă și a atrage atenția peștilor din zonă.

Cu excepția pescuitului la crap ori novac cu lanseta feeder, în care timpii de așteptare a trăsăturii sunt mai mari, în cazul celorlalte specii, sunt recomandate lansările la interval de câteva minute (3-10 minute) după caz.

În general, este benefic să identificăm la cât timp apar trăsăturile din momentul în care montura ajunge pe substrat.

Spre exemplu, dacă pescuim la coșuleț si avem prezentări între 2-5 minute și după această durată nu avem trăsături, situația este destul de clară. După acele 5 minute, nada a fost spălată din zonă și este necesară o nouă lansare ce va aduce nadă din nou pe vad.

Nădirea, indiferent că este plasată la începutul partidei, sau pe parcurs, nu trebuie neglijată. Cu excepția perioadelor reci în care peștii au un metabolism redus, speciile prezente pe apele sălbatice au un apetit consistent. Cel puțin în cazul apelor curgătoare, riscul de supranădire este redus, datorită prezenței curentului apei. Nădirile consistente sunt indicate cu precădere în partidele în care știm că avem pești în zonă și se hrănesc constant.

Cea mai simplă și totodată sigură metodă de nădire folosirea unui coșuleț / momitor / method având firul clipsat. După 5-10 aruncări sau mai multe, după caz, putem atașa forfacul și începe partida de pescuit. Desigur că putem folosi și năditoare de capacitate mai mare decât cele pe care le vom utiliza în partida de pescuit, atât timp cât puterea de aruncare a lansetei ne permite lansarea acestora în siguranță.

9. Luați în calcul curentul apei!

Curentul apei este un factor important în ce privește alegerea gramajelor coșulețelor, momitoarelor sau method-urilor cât și a nădirii.

Din nou, o greșeală frecventă a pescarilor este folosirea unei greutăți reduse, ce este târâtă metri buni pe substrat. Astfel, șansele de a se agăța cresc, iar o parte din nadă se va pierde pe parcurs.

Ideal este să folosim gramaje ce sunt scurse puțin spre deloc de către curent. De asemeni, este important să clipsăm firul pentru a lansa cât mai aproape de punctul în care se oprește montura.

Ce înseamnă mai exact? Să presupunem că pescuim pe un prag cu o trecere de la 2 m la 4 m, iar după prag urmează o porțiune plată, cu un curent puternic. În cele mai multe cazuri, indiferent de greutate, montura va fi scursă la baza pragului. Prin urmare, nu are rost să aruncăm la 15 m distanță de prag, știi că montura va ajunge mereu în același punct.

 În ce privește alegerea gramajului, întotdeauna prefer cel mai redus posibil, pentru a avea trăsături semnalizate cât mai clar, dar și pentru a ridica năditorul cât mai rapid peste obstacolele din apă.

10. Alegeți un echipament de pescuit potrivit!

Alegerea echipamentului de pescuit adecvat se stabilește în funcție de apele pe care intenționăm să le pescuim și speciile vizate.

Regula principală este aceea că ne vom orienta asupra unor lansete cu puteri de aruncare clasate între gramajele pe care le vom utiliza.

Dacă urmărim un pescuit pe ape curgătoare ce prezintă curenți puternici sunt recomandate mulinetele cu angrenaje solide, rezistente la uzură, combinate cu lansete solide ce pot fi încărcate cu coșulețe, momitoare, method-uri de peste 100-150 gr.

Pe lângă lansetă, mulinetă și fir, va trebui să acordăm atenție și altor elemente precum : minciogul, juvelnicul și suporții.

Un minciog cu mâner lung de 3-4 m, precum și un juvelnic la fel de lung pot fi extrem de utile în partidele în care pescuim pe zone cu mal abrupt, sau cu întinsură și pământ moale lângă apă.

Suporții și frână mulinetei pot face diferența între a pierde sau nu o lansetă în urma unei trăsături violente. De aceea, este important să ne asigurăm că frâna este reglată iar suportul bine poziționat pentru a evita o surpriză neplăcută, mai ales în partidele în care urmărim crapii sau mrenele.

Concluzii

Precum alte subiecte, despre pescuitul la feeder pe ape sălbatice se poate discuta mult și bine.

Sper ca articolul de față să fie de folos pescarilor ce urmăresc îmbunătățirea partidelor de pescuit pe aceste ape, folosind tehnica feeder.

Deși nu pare a fi un pescuit la îndemâna oricui, vă asigur că satisfacțiile oferite de capturi însemnate pe ape sălbatice, merită efortul necesar.

Mai jos, un exemplu concret, al unui prieten ce alături de mine și-a doborât recordul la crap cu lanseta feeder. La prima partidă pe Dunăre, a prins un crap superb ce i-a adus o bucurie enormă!

Pentru întrebări vă stau la dispoziție în secțiunea comentarii, cât și pe Facebook, Youtube, sau Tik Tok.

Fire întinse tuturor și vă aștept totodată cu sugestii pentru noi articole!

Până la următorul, vă las în compania lui Claudiu Popa și Dragoș Grivei, ce au discutat pe larg despre pescuitul pe feeder pe Dunăre, într-o ediția a The Live Show!

 11,400 vizualizari

Un gând la “10 Ponturi pentru Pescuitul la Feeder pe Ape Sălbatice

  • 21 mai 2024 at 2:57
    Link

    Articolul de folos oricarui pescar de feeder, din acest articol ai de invatat tainele pescuitului la feeder.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *