10 Sfaturi pentru Pescuitul Crapului cu Method Feeder pe Bălți
Pescuitul crapului la tehnica method feeder a luat o amploare considerabilă în ultimii ani. Tot mai mulți pescari abordează acest stil de pescuit datorită eficienței și rezultatelor rapide pe care le oferă.
La nivel competițional, concursurile la method feeder au devenit foarte numeroase. În ce privește performanțele obținute în afara tării, naționala României a cucerit în ultimii 2 ani titlul de campioană mondială la categoria Freestyle Method Feeder. Pe scurt, suntem buni! Nu o spunem ca pe o laudă ci ca pe o confirmare a rezultatelor obținute de pescarii români la campionatele mondiale, sau la concursuri de renume internațional precum Iberian Master.
Având în vedere dezvoltarea rapidă a tehnicii method feeder este clar că nu vom putea ,,inventa apa caldă” cu ocazia acestui articol. În prezent există extrem de multe materiale online (clipuri, emisiuni, postări, articole) etc. despre pescuitul crapului la method. Unele relevante, altele mai puțin. Cert este că ne propunem să oferim pescarilor aflați la început de drum, sau celor ușor experimentați câteva repere pentru a-și îmbunătăți partidele de pescuit.
1. Sondarea apei
Unul dintre cele mai importante elemente ale oricărei partide de pescuit este sondarea apei. În afară de situațiile în care pescuim pe locuri cunoscute, sondarea este aproape obligatorie.
Cu ce ne ajută sondarea? Cu ajutorul sondării putem identifica locurile pe care crapii se pot hrăni și cele care ne vor oferi o prezentare mai bună a nadei și momelii pe substrat.
Sondarea poate fi realizată cu un plumb special sau cu un method suficient de greu pentru a simți substratul. Ce informații vom obține în urma sondării?
În primul rând, vom afla dacă substratul este unul mâlos sau tare. Dacă plumbul va ieși greu de pe substrat în momentul aruncării ori dacă se afundă pe măsură ce îl recuperăm, avem de-a face cu un substrat mâlos. În cazul unei clise (argile) este posibil ca plumbul să se înfigă mai tare în momentul impactului, dar recuperarea acestuia va fi mai liniară. Iar în situația unui substrat tare și curat, plumbul nu va opune rezistență după aruncare sau în timpul recuperării.
Cum interpretăm aceste repere? Una dintre regulile de bază ale pescuitului este aceea că pentru a prinde trebuie ca peștele să poată descoperi momeala și nada. Prin urmare, zonele cu un substrat tare și curat vor fi în topul preferințelor crapilor. Pe aceste zone nadele și momelile noastre sunt ușor de identificat, mai ales dacă porțiunea tare este împrejmuită de o zonă ceva mai mâloasă. Însă, nu tot timpul va fi soluția potrivită.
În perioadele reci, sau atunci când se dezvoltă hrană (precum larvele de chironomus) este posibil ca zonele cu mâl fin să fie variantele optime. Pur și simplu crapii vor regăsi confortul termic dorit, ori se vor hrăni în mod natural pe acele zone. În cazul pescuitului pe mâl sunt recomandate method-uri ușoare și cu o suprafață cât mai mare. De asemeni, forfacele ceva mai lungi (8-12 cm) pot fi de ajutor.
De ce locuri trebuie să ne ferim? Marea majoritate a bălților din țară prezintă zone cu un substrat mirositor cauzat de materiile aflate în descompunere precum frunzele sau rădăcinile de stuf. Pe lângă faptul că peștii le vor evita, sunt șanse reale ca method-ul nostru să se îngroape în mizerie și astfel apariția unei trăsături va fi îngreunată.
De asemeni cu ajutorul sondării putem afla despre existența unor structuri submerse precum : praguri, porțiuni cu stuf tăiat, pietre, copaci scufundați, gropi șamd. Poate vă întrebați cum deosebim un prag de un copac? Ei bine, șansele ca plumbul să poată fi recuperat din prag sunt crescute, iar în cazul în care se agață de crengile unui copac, sunt reduse. De asemeni, în momentul în care vom nimeri acel copac, uneori vom simți cum se mișcă creanga de care am agățat plumbul.
Pescuitul în aproprierea structurilor constituie un avantaj deoarece acele zone sunt puncte de refugiu sau de hrană pentru crapi. Deși cele mai multe bălți din țară nu prezintă structuri, ci au mai degrabă un substrat uniform, acest lucru nu trebuie să ne descurajeze pentru a căuta acel ceva de care să ne legăm pentru o partidă reușită. Bineînțeles că nu are rost să căutăm acul în carul cu fân, mai ales dacă știm că balta e de tip ,,lighean”.
Nu în ultimul rând putem determina adâncimea apei cu ajutorul sondării. Spre deosebire de pescuitul crapului, în care ne putem ajuta de pluta de tip marker, în cazul celui la method feeder, vom folosi timpul ca unitate de măsură. Regula este una simplă : cu cât plumbul va ajunge mai rapid / greu pe substrat din momentul impactului cu apa, cu atât adâncimea este mai mică / mare.
2. Măsurarea, marcarea și clipsarea firului mulinetei
Din moment ce am identificat locurile ,,fierbinți” următorul pas este să trecem firul prin clipsul mulinetei pentru a ne asigura că vom lansa mereu în aceeași zonă.
În cazul pescuitului cu method feeder la crap, măsurarea sau marcarea (colorarea firului cu un marker) sunt aproape obligatorii. Adesea, trăsăturile pot fi urmate de plecări violente ale peștilor, iar șansele ca firul să ajungă în clips și să fim nevoiți să îl scoatem sunt crescute.
Pentru a lansa din zona pe locul ce a produs trăsătura este necesar să știm în ce distanța am lansat. Astfel, picheții de măsurare joacă un rol important. Cu ajutorul acestora putem stabili exact distanța la care am lansat. Tot ce avem de făcut este să măsurăm din nou firul pe picheți (spre ex. dacă sunt plasați la 4 m unul de celălalt : 4 x 20 ture = 80 metri).
Marcarea firului are exact același rol, de a menține poziția pescuită. În prezent există pe piață o varietate largă de markere speciale. Dezavantajul acestei metode apare în cazul ruperii liniei principale dintr-un alt punct decât cel al nodului de la înaintaș sau al monturii. Astfel semnul pus devine inutil, fiind nevoiți să măsurăm din nou firul cu exactitate.
3. Lansarea în clips
Poziționarea firului în clipsul mulinetei este aproape obligatorie în pescuitul la method feeder deoarece oferă 2 mari avantaje.
În primul rând, după cum am arătat și mai sus, punând firul în clips vom efectua un pescuit de mare precizie ce ne va îmbunătăți numărul de prezentări.
În al doilea rând, prin intermediul firului plasat în clips și al lansetei vom amortiza impactul methodului cu apa. Practic, dacă firul nu ar fi poziționat în clips, methodul ar avea un impact mult mai puternic cu apa, iar riscul ca nada să cadă este unul crescut.
Amortizarea corectă a lansării constituie unul dintre cele mai importante aspecte din pescuitul la method feeder. Procedura este una simplă. Cu câteva clipe înainte ca method-ul să ajungă în apă, ducem lanseta pe spate sau în lateral pentru ca feederul să preia cât mai mult din șocul impactului.
Diferența între o lansare amortizată și una ,,bubuită” este destul de clară. Dacă amortizăm corect, methodul va produce un zgomot redus la impactul cu apa și astfel șansele de a speria crapii din zonă scad considerabil.
4. Greutatea și mărimea methodului
Una dintre greșelile frecvente pe care le-am observat în rândul pescarilor aflați la început de drum este alegerea unei greutăți mult prea mari a methodului pentru distanța în care pescuiau.
Cum ne afectează un method mai greu? Pescuitul la method feeder este în primul rând un pescuit în care se urmăresc trăsături rapide. Un method de 30 gr nu va produce același zgomot precum unul de 50-60 gr. În același timp, un method ușor se va așeza mult mai natural pe substrat.
Așadar, regula de bază ar fi să folosim cel mai ușor method posibil pentru distanța de pescuit dorită, raportându-ne la vântul prezent pe baltă. Spre ex. pentru 30-40 m este recomandat un method de 20-30 gr, pentru 50-80 m – un 40-50 gr este de ajuns, iar cum ne apropiem de 100-120m, variantele de 60-80 gr sunt optime. Acestea nu sunt cifre fixe, ci pot varia. Ideea principală rămâne aceea de a pescui cu gramajul minim ce ne permite atingerea distanței în care am clipsat firul.
Pe lângă greutatea method-ului vom ține cont și de mărime. Methodurile se fabrică în 4 mărimi : S (small), M (mini), L (large), XL (extra large) și XXL (extra extra large).
De regulă methodurile mici – S, M sunt utilizate în perioade reci sau în partidele în care urmărim să ducem o cantitate redusă de nadă în apă. Practic, methodurile S și M ne asigură o prezentare subtilă, făcând un zgomot redus la impactul cu apa, iar cantitate mică de nadă nu va trezi suspiciunea crapilor și nu îi va sătura.
Method-urile L, XL, se află la polul opus. Cu ajutorul acestora putem nădi mai mult, modele XL sau XXL fiind ideale atunci când pești se hrănesc agresiv. De menționat că, variantele L și XL sunt excelente pentru pescuitul la distanțe ridicate datorită formei aerodinamice.
5. Alegerea și prepararea nadei
Nadele utilizate în pescuitul crapului la method feeder se împart în 2 mari categorii : nade cerealiere (alcătuite din ingrediente vegetale) și nade fishmeal (nade proteice ce au în compoziție un procent ridicat de făină de pește).
Dacă ar fi să asemănam cele 2 categorii de nade cu alimentele din viața de zi cu zi, nadele cerealiere ar fi orezul, cartofii, pâinea (carbohibrați / origine vegetală) iar nadele fishmeal – carnea de pui, porc, vită șamd (proteine / origine animală).
Precum oamenii, crapii au nevoie de o dietă echilibrată. Prin urmare, vor căuta atât carbohidrații, cât și proteinele. Recomandarea mea este ca în orice partidă de method feeder să fim pregătiți cu nade din ambele categorii, indiferent că vorbim de groundbait sau pelete.
Despre perioadele în care crapii preferă un anumit tip de nadă s-a discutat destul de mult. Din nou, nu ne putem baza pe reguli fixe sau stereotipuri de genul : iarna crapii caută doar nadele fishmeal, primăvara devreme pe cele cerealiere șamd.
Un sâmbure de adevăr clar există deoarece s-a demonstrat că peștii au nevoie în anumite momente de un anumit tip de nadă. Spre exemplu, în timpul verii, teoria spune că vor alege o masă mai ușoară – carbohidrații. Nici noi nu cred că putem mânca slănină cu ceapă, vara la 40 de grade, corect? De fapt putem, dar sunt șanse bune ca organismul să răspundă într-un mod negativ.
Un alt factor ce poate influența modul de hrănire al crapilor pe o baltă este furajarea. În funcție de nadele folosite (cereale, pelete vegetale sau pelete fishmeal) crapii pot dezvolta o tendință de a căuta hrana cu care au fost obișnuiți. Nu ar strica să ne folosim de aceste informații dacă le avem la dispoziție. În același timp, revin la comportamentul uman, nu putem mânca zilnic doar cartofi prăjiți sau friptură. Varietatea este cheia.
Prin nade înțelegem : groundbait și pelete. Cum și când le utilizăm? Având în vedere că au granulații diferite, răspunsul este la îndemână. Groundbait-ul (nada praf) ne va ajuta să atragem crapii la cârlig datorită norului creat, în timp ce peletele, vor contribui în procesul de selecție al peștilor.
Cu ajutorul peletelor putem de asemeni să ținem la distanță specii nedorite precum carasul sau plătica. Așadar, alegerea va ține de ceea ce ne dorim de la partida de pescuit respectivă : un număr ridicat de trăsături vs o medie mai ridicată a crapilor prinși.
Nu în ultimul rând vom discuta despre prepararea nadei. Unii pescari caută rețete fixe. De ex. la X nadă adăugam Y cantitate de apă. Este posibil ca această variantă să funcționeze perfect într-o partidă, iar în alta să dea greș. De ce? Hai să aflăm!
Să presupunem că pescuim cu aceeași nadă la 50 m și la 120 m. Pentru a o folosi la potențialul maxim, va exista o diferență – consistența nadei. Nada din zona apropiata va fi mult mai prăfoasă, pentru a se desface rapid, în timp ce cea pentru distanță va fi mult mai colată (legată) pentru a ne asigura că nu se va desface la impactul cu apa. Methodul nu va lovi apa cu aceeași viteză în cazul celor 2 zone pescuite, de aici și diferența dintre consistența nadelor.
Pentru o desfacere și o mecanică mai bună a nadei este recomandat să nu omitem sitarea. Cu ajutorul sitării vom uniformiza nada, asigurându-ne ca va lucra corect pe substrat.
De asemeni, adâncimea apei este un factor ce va influența gradul de umectare al nadei. Cu cât adâncimea crește cu atât va trebui să udăm nada mai mult pentru a nu se desprinde de pe method între ape. Dacă nada va sări la impactul cu apa riscăm ca peștii să urce în mase apei, lucru nedorit. Pe de altă parte nici nu ne dorim ca nadă să fie mult prea legată astfel încât după 10-15 cârligul și momeala încă să fie blocate în mijlocul nadei, deci mare atenție.
Un alt truc pe care în putem folosi este pescuitul cu ,,capac” de nadă. De-a lungul partidei, combinațiile de groundbait-uri, pelete, de diverse arome, culori șamd. pot face diferența. Rămâne la inspirația fiecărui pescar de a găsi rețeta ideală.
6.Formarea unui vad (zonă nădită)
Pescuitul crapului la method feeder poate fi practicat la intercepție (izolat) sau pe vad ( o zonă nădită înainte de a fi pescuită). Formarea unui vad poate fi de mare ajutor pentru a atrage crapii în zonă și a-i menține pe o perioadă îndelungată.
Pe bălțile cu o densitate medie spre ridicată pescuitul pe vad poate aduce rezultate spectaculoase. Adesea, ne putem lovi de situația în care crapii nu se află în zona noastră la începutul partidei. Atunci când crapii vor veni, dacă avem suficientă nadă pe substrat, vor părăsi zona cu greu. În schimb, dacă este îndeajuns, putem avea surpriza ca peștii să treacă de noi, iar vecinii să facă spectacol, lucru nedorit.
De regulă, pescuitul pe vad nu este eficient în prima parte a partidei (din cauza zgomotului și agitației produse). În schimb, pe măsură ce se instalează liniștea, crapii se vor apropia treptat de nadă. Cel mai ușor mod de a ne da seama dacă peștele a intrat pe vad, este să poziționăm lanseta cu firul pe direcția vadului. Astfel, chiar dacă lansăm la peste 20-40 m peste vad, vom putea observa dacă firul este atins de crapii aflați pe zona nădită.
Vadul poate fi creat cu ajutorul method-ului, al momitorului sau al coșulețului. În funcție de cantitatea de nadă pe care dorim să o introducem în apă sau de tipul nadei vom alege tipul năditorului.
Nădirea cu methodul are ca principal avantaj zgomotul redus. În schimb, nu vom putea duce o cantitate mare de nadă și ne vom limita la groundbait și pelete. Cu ajutorul momitorului, sau al coșulețului, putem adăuga și particule (porumb, semințe de cânepă, spărtură de boilies șamd), iar din câteva lansări putem căra destul de multă nadă într-un timp scurt.
În alegerea nadei folosită pentru a crea vadul trebuie să ținem cont de talia peștilor și densitatea bălții. De menționat că grounbait-ul și peletele dispar la un moment dat, chiar dacă nu au fost mâncate de crapi (sunt solubile în apă) în timp ce cerealele rezistă mai mult. Prin urmare, este necesar să întreținem vadul de-a lungul partidei, pentru a ține crapii ocupați și a ne bucura de cât mai multe prezentări.
7. Pescuitul la punct fix și poziționarea monturii
Pescuitul la method feeder se bazează pe aceleași principii precum feeder-ul clasic. Prin urmare, pescuitul la punct fix este necesar, pentru a crește eficiența partidelor. Uneori trăsăturile pot veni doar de pe porțiuni destul de mici. Dacă reușim să plasăm constant methodul pe locul fierbinte și nu la 4-5 m distanță, șansele ca prezentările să fie mult mai rapide, cresc considerabil.
Pentru a putea pescui la punct fix vom respecta 2 cerințe : alegerea unui reper din malul opus / lansarea din poziție fixă.
Reperele din malul opus precum copacii, stuful, plăcuțele de delimitate a standurilor, șamd. ne vor ajută să pescuim cât mai precis. Dacă methodul ajunge constant în dreptul reperului ales, pescuim destul de precis. Pentru a nu ne abate stânga – dreapta vom lansa mereu din același punct. Putem să optăm pentru aruncări de pe scaun (pentru distanțe reduse – medii) iar pentru distanța va trebui să ne alegem un loc pe malul apei din care să lansăm mereu.
8. Echilibrarea momelilor de cârlig
Momelile de cârlig folosite în pescuitul crapului la method feeder se împart în : flotante (pop up, porumb artificial flotant) semi-flotante (wafters, boilies critic echilibrat) și scufundătoare (pelete, porumb preparat, boilies).
Despre alegerea acestora, culori, diametre, arome, poate vom discuta cu ocazia unui alt articol, fiind un subiect destul de larg. Totuși, vom menționa un principiu important. Momelile flotante sau semi-flotante viu colorate sunt recomandate pescuitului de frecvență, iar cele în culori șterse sau închise, împreună cu cele scufundătoare, sunt folosite pentru selecție.
Asemeni pescuitului la crap, va trebui să ne asigurăm că momeala nu ridică cârligul mai mult decât ne dorim . De obicei, cea mai întâlnită prezentare la method feeder este cea în care cârligul este culcat, ridicându-se doar momeala. Astfel, cârligul se camuflează perfect printre nadă și nu va trezi suspiciunile crapilor.
O altă echilibrare este aceea în care cârligul stă în vârf și în coadă. Avantajul principal este că momeala și cârligul pot fi absorbite mai ușor de către crapi datorită gradului crescut de flotabilitate. În schimb, nu vom obține același efect de camuflaj. Totodată, în cazul pescuitului la amur o astfel de prezentare poate fi de ajutor.
Sfatul nostru este să verificați de fiecare dată modul în care se echilibrează cârligul cu momeala, cu ajutorul unui recipient cu apă transparent. Uneori într-un singur borcan cu momeli, pot exista flotabilități diferite, chiar dacă momelile arată aproape la fel. De asemeni, țineți cont că momeala se va echilibra diferit dacă este pusă pe bandă comparativ cu spin-ul metalic.
9. Monturi și echipamente
Monturile și echipamentele le vom raporta la condițiile de pescuit : talia crapilor, distanțele de pescuit, frecvența trăsăturilor șamd. Fiind din nou un subiect foarte larg, vom trece în revistă doar câteva aspecte.
În ce privește monturile, acestea sunt extrem de simple – in-line pe firul principal, astfel încât să permită eliberarea method-ului în caz de ruptură. Nu încurajez monturile cu agrafă sau vârtej deasupra method-ului, deoarece pot răni peștii sau chiar mai rău.
Forfacele – cârligele și firele le vom alege în funcție de mărimea momelilor și crapii pe care dorim să îi prindem. Pentru frecventă vom utiliza fire textile suple, iar pentru selecție, fluorocarbonul este soluția perfectă. De regulă se folosesc cârlige cuprinse între mărimile 8-12.
Echipamentul (lansetă – mulinetă – fir) va trebui să facă față drilurilor și distanței de pescuit. Distanțe reduse sau medie – lansete scurte (3-3,6 m) cu acțiune progresivă, putere de aruncare de 60-100 gr, mulinete mărimea 3000-5000, și fire principale de 0.20-0.25 mm. Distanțe mari – lansete lungi (3,9-4,2 m) cu acțiune rapidă, puteri de aruncare de 120-200 gr, mulinete mărimea 5500-7000 și fire principale de 0,18-0.20 mm.
Pentru lansările ce depășesc 50-60 m este necesar folosirea unui înaintaș textil. Grosimea aleasă va fi corelată cu puterea de aruncare a feeder-ului, acțiunea lansetei și diametrul interior al inelelor. Spre ex. pe un feeder cu putere de aruncare de 80-100 gr, un înaintaș textil de 0.12-0.14 mm va fi suficient. În schimb, pentru un feeder ce depășește 150 gr, grosimea recomandată va fi de 0.16-0.20 mm.
10. Drilul
Drilul reprezintă un element cheie al pescuitului fără doar și poate. Degeaba reușim să provocăm trăsături daca nu aducem peștii pe mal. Anumite greșeli trebuie evitate pentru a ne bucura de partide reușite.
De departe cel mai popular mod de a face drilul la method feeder este cel în care lanseta este ținută aproape paralel cu apa cu vârful în jos. Sunt N emisiuni în care pescarii de competiție recomandă acest mod de a scoate peștii. Ba chiar mai mult și în pescuitul crapului sunt foarte mulți ce aplică această tehnică.
Explicația drilului cu lanseta ,,pe jos” are la bază faptul că peștele nu va simți aceeași presiune comparativ cu drilul având lanseta ridicată. În același timp, crapii vor veni mult mai liniștiți la mal și nu se vor abate prea mult de la direcția standului pe care pescuim. Singura situație în care nu putem miza pe această tehnică apare atunci când pescuim în zone cu agățătură. Pentru a putea trece crapii peste obstacole, va trebuie să ținem lanseta cât mai sus și vom forța puțin când vor ajunge în locul cu structuri.
În rest, va trebui să ne înarmăm cu răbdare și frâne reglate corespunzător pentru că echipamentul de method feeder nu este atât de puternic precum unul clasic de crap, deci drilurile vor fi ceva mai lungi.
Concluzii
Sperăm că acest articol a fost de ajutor pescarilor aflați la început de drum și nu numai. Pentru mai multe întrebări despre tehnica feeder, ne puteți contacta pe pagina de Facebook Claumar Pescar, sau vă așteptăm în comunitatea de pescari Claumar Pescar deschisă pe WhatsApp.
Până la următorul articol vă lăsăm în compania lui Claudiu Popa și Dragoș Grivei ce au discutat recent despre pescuitul la feeder în cadrul emisiunii The Live Show. Vă urăm tuturor fire cât mai întinse și capturi așa cum vă doriți!!!
3,938 vizualizari
