Pescuitul la Feeder pe Dunăre – Localizare, Monturi, Nade și Echipament

Pescuitul la feeder pe Dunăre a luat o amploare considerabilă în ultimii ani.

Tot mai mulți pescari cu experiență pe Dunăre renunță la metodele clasice în detrimentul feeder-ului. Pe de altă parte, destui pescari ce frecventează cu precădrere bălțile și lacurile se mută pe Dunăre în căutarea unor noi provocări.

Pe scurt, există un interes crescut în rândul pescarilor români în ce privește pescuitul la feeder pe Dunăre.

În momentul de față, tehnica feeder surclasează de departe pescuitul clasic la staționar pe substrat. Avantajele oferite de lansetele feeder (finețea monturilor, a nadei, pescuitul de precizie șamd.) aduc rezultate excelente.

Cu ajutorul lansetei feeder putem prinde o varietate largă de specii pe Dunăre : plătică, caras, morunaș, scobar, mreană, crap sau amur.

De asemeni, trăsăturile rapide și faptul că nu avem neapărată nevoie de partide lungi pentru a ne bucura de câțiva pești, determină pescarii să se îndrepte către pescuitul la feeder. 

Pe parcursul acestui articol îmi propun să conturez un mic ghid dedicat în special pescarilor începători la feeder pe Dunăre.

Cum alegem locul de pescuit, ce monturi și nade să folosim, care sunt cu adevărat secretele pescuitului la feeder pe Dunăre, precum și răspunsul la alte întrebări esențiale, în cele ce urmează!

Localizare

Deși sună ca un clișeu, niciun articol despre pescuitul pe Dunăre nu trebuie să înceapă fără localizarea peștilor. Degeaba folosim cele mai bune momeli, nade, monturi, echipament etc. dacă nu pescuim pe zona potrivită!

Cum localizăm peștii pe Dunăre? Pentru un pescar aflat la început de drum îi recomand următorul exercițiu de imaginație.

Vom lua ca exemplu suprafața unui județ al României, oricare ar fi. Unde vom găsi o densitate ridicată a populației? În orașe, comune și sate, ori în câmp păduri sau munți?

Același lucru este valabil și în cazul peștilor. Precum oamenii, peștii caută locurile în care se simt în siguranță, găsesc adăpost și le oferă hrană.

Porțiunile pe care avem cele mai mari șanse să găsim peștii pe Dunăre sunt cele cu structuri submerse : copaci scufundați, praguri, pietre, gropi, etc.

Aceste zone au tendința de a reține hrana adusă de curent și în același timp peștii se pot feri de forța acestuia. De asemeni, anafoarele (zonele cu un curent invers sensului de curgere al Dunării) prezintă interes deoarece peștii vor găsi hrană în jurul acestora.

IMPORTANȚA SONDĂRII!!!

Nicio partidă pe Dunăre nu ar trebui să înceapă fără sondarea apei. Indiferent că folosim un sonar ori un plumb de sondare, este important să știm pe ce adâncime plasăm montura și ce structuri există sub apă.

Nu de puține ori am auzit afirmația : ,,am mers la pescuit pe Dunăre și am agățat 20 de monturi”… Dacă întreb ,,păi și ai sondat?” răspunsul este NU, în 99% din cazuri.

 Sondarea ne ajută să evităm agățăturile și implicit să micșorăm pierderile. Dacă pescuim la întâmplare iar montura se agață imediat după ce ajunge pe substrat, șansele să ne bucurăm de trăsături sunt inexistente.  

Cum sondăm mai exact? Cu ajutorul unui plumb de sondare (de preferat grippa sau un plumb plat ce nu se rostogolește pe substrat) vom face câteva aruncări succesive pe zone pe care pescuim.

Lăsăm plumbul să ajungă pe substrat, după care îl recuperăm încet. Astfel, dacă există obstacole submerse plumbul se va bloca în acestea. În funcție de structură plumbul va ieși sau va rămâne agățat. Spre exemplu, în cazul unui copac șansele sunt reduse, iar dintr-un prag nu foarte abrupt, plumbul poate ieși mai ușor. Cum sondez mai exact pe Dunăre și cum aflu adâncimea apei :

Ideea principală a sondării este aceea de a găsi culoarele curate în care putem pescui corect. Mai jos, o partidă în care am pescuit eficient într-o zonă cu mulți copaci scufundați :  

În concluzie, localizarea și sondarea merg mână în mână. Dacă pescuim pe ,,apă liberă” (zonă fără structuri) și nu avem trăsături, motivul este unul simplu, cel mai probabil nu avem pești în zonă. În completare, dacă ne aflăm pe o zonă cu pietre, praguri și curent crescut și agățăm montură după montură, vina din nou ne aparține.

Desigur că există și zone aproape impracticabile pentru feeder, dar ne putem da seama de acest lucru doar prin sondare. Dacă din 4-5 aruncări pe distanțe diferite am pierdut 4-5 plumbi, este clar că e cazul să ne mutăm.

Monturi

 Coșuleț, method sau momitor? Toate funcționează, doar că alegerea diferă în funcție de condițiile pe care le oferă locul de pescuit și speciile vizate. Despre monturi am discutat și cu ocazia unui alt articol, dar la modul general.

Coșuleț

Despre monturile cu coșuleț am discutat pe larg într-un clip postat pe canalul meu de Youtube :

Pe scurt, cu ajutorul coșulețului putem pescui la toate speciile de pești pașnici existente în Dunăre. Principalele plusuri ale coșuletelor sunt : așezarea excelentă pe substrat, transportarea unei cantități mari de nadă pe vad și permiterea folosirii forfacelor cu fire subțiri.

Pescuind des cu fir textil pe mulinetă, montura cu fir elastic este cea pe care o folosesc cel mai des.

De ce fir textil?

Firul textil ne oferă o vizibilitate excelentă a trăsăturilor atunci când pescuim la pești de talie mică și medie și folosim coșulețe grele (de peste 80-100 gr.) Lipsa elongației firului textil nu ajută să observăm mult mai rapid trăsăturile. Folosind un fir monofilament și coșuleț greu avem toate șansele să stăm cu pești agățați în cârlig minute în șir, fără a observa măcar un ,,țac” pe vârful lansetei.

Ce rol are firul elastic?

Firul elastic preia din șocurile generate de pești în timpul drilurilor și împedică dezdoirea cârligului ori ruperea forfacului. Practic, are rol de amortizor, compensând lipsa elongației firului textil.

De menționat că, firul textil nu este recomandat în cazul peștilor de talie mare, de exemplu crapul. Poate fi folosit doar dacă mizăm pe cârlige mari și forface solide ce rezistă la șocurile produse de pești. În cazul monturilor de finețe, este de preferat monofilamentul datorită elongației ce ne ajută pe parcursul drilului.

În cazul firelor monofilament putem miza pe monturi precum cea cu fir răsucit, treccia italiană sau pater noster. Desigur că putem apela și la clasica montură cu antitangle de plastic, dar pe parcurs este recomandat să renunțăm la aceasta deoarece prezintă o serie de dezavantaje.

Forfacele recomandate în pescuitul cu coșuleț sunt de 40-150 cm în funcție de intensitatea curentului.

Nu există o lungime standard în ce privește dimensiunea forfacului. Peștii se pot hrăni diferit, pe forface mai lungi sau mai scurte, chiar și pe durata unei singure partide.

Singurele reguli pe care le putem aplica sunt următoarele!

Curentul crescut va necesita un forfac mai lung (de ex. 1 m) pentru a ne asigura că momeala va ajunge în porțiunea în care nada este împinsă de curent. În schimb, dacă pescuim pe zone cu un curent lin, putem apela și la forface ceva mai scurte.

Cum ne dăm seama dacă forfacul este prea lung sau prea scurt?

Un forfac lung va permite peștelui să înghită adânc cârligul. Dacă observăm că prindem succesiv pești agățați astfel, este cazul să scurtăm forfacul.

Pe de altă parte, un forfac prea scurt ne poate aduce trăsături nefructificate ori pești înțepați superficial, ce pot scăpa în dril.

Momitor și method feeder

Momitoarele și method-urile folosite pe Dunăre vor fi obligatoriu de alte gramaje față de cele utilizate pe bălți. Gramajele pot fi cuprinse între 60-150 gr în funcție de intensitatea curentului.

Regula este una simplă, valabilă și pentru pescuitul la coșuleț. La începutul partidei dacă năditorul este scurs pe substrat foarte mult este cazul să creștem greutatea.

Spre exemplu dacă pescuim după un prag iar curentul este crescut și substratul uniform, indiferent de greutatea folosită, montura va ajunge tot în același punct (la baza pragului). De aceea, este greșit să lansăm la 10-20 m după prag, deoarece montura se va rostogoli, nada se va pierde și în același timp cresc și șansele de încurcare ale forfacului.

O MARE GREȘEALĂ pe care o fac pescarii este aceea de a lansa la o distanța mai ridicată decât este necesar!!!

Dacă tot am ajuns la acest subiect, o altă greșeală este aceea de a lansa în amonte de locul pe care pescuim. Curentul va scurge montura un timp mai îndelungat, iar șansele de a agăta cresc. Pentru o așezare corectă sunt de preferat aruncările orientate ușor către aval.

Revenind la momitor și method, principalele specii pe care le putem viza sunt : crapul, amurul, carasul și plătica. Mreana, scobarul și morunașul se prind mai eficient la forface lungi și monturi cu coșuleț.

Forfacele recomandate sunt de maxim 10-12 cm pentru ca momeala să stea cât mai aproape de nadă.

Diferențele principale între momitor și method constau în modul de așezare pe substrat, cantitatea de nadă transportată și modul în care preparăm nada.

Este lesne de înțeles că un momitor rotund se va rostogoli comparativ cu methodul ce are o formă plată. Desigur că sunt zone în care putem pescui și cu momitoare rotunde.

Pentru locurile cu un curent ridicat au fost concepute momitoarele cu talpă din plumb, o alternativă excelentă la cele obișnuite.

Un mare plus al momitorului este acela că ne ajută să ducem mai multă nadă pe substrat față de method. De asemeni, pentru momitor sunt recomandate nadele ceva mai colante, ce pot conține si particule mari (cereale, pelete etc.).

În schimb, methodul va necesita o nadă sitată, mult mai fină. Gradul de colare ar nadei pentru method va fi unul crescut față de pescuitul pe bălți pentru a putea rezista în curentul apei.       

Cârlige și fire de forfac

Cârligele folosite în pescuitul la feeder pe Dunăre sunt cuprinse între nr. 6-18. În funcție de specia vizată și tipul momelii de cârlig vom alege cârligul potrivit.

Este lense de înțeles că spre exemplu în cazul unui pescuit de finețe la scobar, morunaș sau plătică putem miza pe nr. 14-18, în timp ce la crap, putem urca până la 6-10.

Foarte important este să adaptăm și firele de forfac folosite. Spre exemplu, dacă folosim un cârlig nr. 14 este lesne de înțeles că nu îl putem lega cu fir monofilament de 0.25 mm deoarece este prea gros.

Firele recomandate în pescuitul la coșuleț sunt de tipul monofilament sau fluorocarbon cu grosimi de 0.10-0.25 mm. Putem miza și pe fire textile, doar dacă nu sunt mai rigide și nu se încurcă în aruncare, precum firul teflonat.

Pentru momitor și method sunt ideale firele textile deoarece prezintă o rezistență ridicată, forfacele fiind destul de scurte.

Nade

Despre nadele și momelile dedicate pescuitului la feeder pe Dunăre se poate scrie enorm. Adresându-mă cu precădere pescarilor începători voi încerca să nu complic foarte mult lucrurile.

Raportat la speciile de pești vizate, există câteva tipare pe care pescarii le-au identificat de-a lungul anilor.

 În cazul pescuitului la mreană, scobar sau morunaș s-au dovedit a fi mai prinzătoare nadele sărate cu arome de cașcaval, parmezan sau usturoi. De asemeni, mreanele pot prefera și nadele cu făină de pește datorită aportului proteic oferit.

Carașii, plăticile, crapii sau amurii au tendința de a se orienta adesea către nadele dulci cu arome fructate pe bază de cereale. Desigur că nu există reguli fixe și putem prinde aceste specii și cu nadele din categoriile de mai sus.

Un alt element de care țin adesea cont în alegerea nadei pe lângă aromă și origine (pe bază de cereale / făină de pește) este culoarea nadei.

Pe apele limpezi și reci nadele închise (maro, negru) funcționează perfect. Peștii se pot speria dacă nada iese în evidență pe substrat și o pot evita. Nadele deschise (galben, roșu) sunt recomandate pe ape tulburi, cu grad de vizibilitate redus.

Raportat la anotimp, de regulă în perioadele cu temperaturi scăzute mizez pe nade de culoare închisă, iar în cele calde, când peștii se hrănesc intensc pe cele deschise.

Asta nu înseamnă că nu putem prinde excelent pe durata verii de ex. cu o nadă maronie pe o apă destul de limpede. Aici intervine inspirația pescarului de a alege nada potrivită în funcție de condițiile date.

Nu în ultimul rând, ar trebui să ținem cont și de gradul de colare al nadei. După cum spuneam și mai sus, pe zone cu un curent puternic și adâncimi sunt necesare nade ceva mai legate. În caz contrar nada se va desface între ape și va duce departe peștii de zona în care se află cârligul.

Gradul de colare al nadei se poate ajusta prin adăugarea de apă, sirop de porumb ori praf colant dedicat acestui proces.

Despre momelile de cârlig folosite în pescuitul la feeder nu voi discuta foarte mult, ci doar voi face o scurtă clasificare.

Momelile vii precum râmele, viermii sau larvele de chironomus sunt indicate mai degrabă speciilor de talie mică și medie (caras, platică, morunaș, scobar, mreană șamd.)

Celelalte categorii de momeli, precum pop up urile, wafters urile, porumbul artificial, porumbul preparat, peletele flotante, porumbul de conservă, mămăliga, etc. pot fi folosite în pescuitul de selecție ori în cazul peștilor de talie mare precum crapul sau amurul.

Pe lângă momelile naturale clasice, în ultimii ani s-au dovedit ca fiind eficiente și cele artificiale, folosite mai degrabă pe bălți. Personal, am avut partide reușite pescuind cu porumb artificial, pelete flotante șamd., în detrimentul celor ,,consacrate”.

Echipament

Pescuitul la feeder pe Dunăre necesită un echipament adaptat curenților în care pescuim și greutaților pe care ne propunem să le lansăm.

Lansetele feeder cu putere de aruncare redusă, mai mică de 90 gr ies din discuție. Cele cuprinse între 90-120 gr pot fi folosite în zonele cu un curent slab spre moderat.

În porțiunile ce prezintă un curent medie spre ridicat, vom avea nevoie de lansete cu puteri de aruncare de 120-250 gr.

Pentru pescuitul de pe mal sunt recomandate lansetele feeder cu lungimi de 3,6-4,2 m. O lanseta lungă ne va oferi un control mai bun al peștelui în dril și ne va ajută să ridicăm montura peste praguri sau alte obstacole.

Din barcă, datele problemei sun altele, fiind ideale lungimile de 2.7-3 m.

Pentru a nu avea surprize neplăcute nu este indicat să depășim greutatea maximă indicată de producător. Totuși, dacă o facem, lansările nu trebuie să fie unele în forță sau la mare distanță, fiind de preferat aruncările lente și progresive.

Mulinetele recomandate în pescuitulul la feeder pe Dunăre încep de la mărimea 4000. Vom avea nevoie de mulinete puternice, cu agrenaje solide pentru a face față uzurii pescuitului în curent.

Firele folosite vor fi de asemeni unele solide, rezistente la abraziune pentru a face față contactului cu structurile submerse indiferent că discutăm de fire monifilament sau textile.

Un mare plus pentru pescarii de apă curgătoare este deținerea unui minciog cu coadă de 3-4 m și a unui juvelnic la fel de lung. Astfel vom pescui fără probleme și în zonele cu mal abrupt.

Concluzii

Cu siguranță nu am reușit să ating toate aspectele pescuitului la feeder pe Dunăre pe parcursul articolului, dar am încercat pe cât posibil să conturez ideile de bază.

Dacă sunteți pescari de feeder și nu ați ajuns până acum pe Dunăre, vă sfatuiesc să mergeți cât mai repede pentru o experiență de neuitat. Pentru a veni și cu un exemplu, în clipul de mai jos un prieten aflat la prima partidă pe Dunăre a prins un crap de 7.5 kg la feeder!

Dunărea vă poate oferi atât partide memorabile, cât și eșecuri lamentabile, nu vă voi minți. Totuși, pescuitul pe Dunăre are un farmec aparte, mai ales în zonele sălbatice predomintate de liniște.

În încheiere, vă aștept cu cât mai multe întrebări despre acest stil de pescuit!!! Vă las, ca de obicei, în compania lui Claudiu Popa și Dragoș Grivei ce au discutat pe larg despre pescuitul la feeder pe Dunăre în diferite rânduri.

Fire întinse!!!

 4,287 vizualizari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.