Pescuitul la Amur : Nade, Momeli, Monturi și Tactici

Pescuitul la amur reprezintă o alternativă excelentă în perioadele calde și nu numai.

Amurul  (denumit și ten) este un pește foarte apreciat de pescari, datorită drilului spectaculos pe care îl oferă și intensității cu care se hrănește pe patul de nadă. De aceea, tot mai mulți pescari aleg să facă partide de pescuit având ca specie țintă amurul, în detrimentul crapului

Particularitățile acestui stil diferă față de pescuitul clasic al crapului. Desigur că putem prinde teni și atunci când vizăm crapii, dar șansele cresc dacă adoptăm o abordare specifică ,,torpilelor”.

În general, este greu să realizăm selecția totală dintre cele 2 specii, dar folosind o strategie adecvată ne putem mări considerabil șansele.

Adesea, alegerea potrivită a nadelor, momelilor, monturilor cât și tacticii de pescuit, ne poate aduce mai mulți amuri în zonă. Despre aceste elemente voi discuta pe larg în continuare, încercând să conturez un mic ghid dedicat pescuitului la ten.

1. Nadele

Nadele preferate de teni diferă în funcție de specificul apei pe care pescuim. În primul rând, va trebui să ținem cont de nadele pescuite regulat în acele zone. Pe baza acestei informații vom construi și modul în care vom aborda partida de pescuit.

A. Nada clasică

Nada preferată a amurilor este formată din diferite cereale. De-a lungul anilor, semințele medii și mari precum porumbul și alunele tigrate s-au dovedit a fi cele mai eficiente în pescuitului tenului.

Pe lângă, putem adăuga : mămăliga / groundbait-urile dedicate tenilor (mix-uri ce conțin particule mari de nadă), spărtura de porumb, germenii de porumb, boilies-urile dulci cu aromă de porumb sau alte arome fructate / usturoi, șamd.

Rețeta ideală de nadă pentru pescuitul va ten va cuprinde atât componente ce vor rămâne un tip îndelungat pe substrat cât și nade ce crează un efect de nor, menit să atragă amurii în zonă.

De reținut că indiferent ce tip de semințe alegem este necesar să fie preparate prin fierbere sau înmuiere.

Porumbul și alunele tigrate uscate dăunează peștilor, îngreunându-le digestia pe o perioadă îndelungată!

Astfel, peștii vor părăsi mult mai rapid patul de nadă. Ajungând la saturație, șansele de a ne descoperi monturile scad, iar riscul de a nu obține trăsături este unul ridicat.

Legat de modul de preparare al cerealelor, după cum spuneam și mai sus există 2 posibilități : fierbere și înmuiere.

Porumbul

Porumbul este de departe cea mai populară nadă folosită în pescuitul amurului. Indiferent că este fiert sau înumuiat, porumbul va fi adesea căutat de amuri pe patul de nadă.

Dacă mizăm pe porumb fiert, va trebui să ținem cont de timpul de fierbere pentru a obține consistența potrivită. Porumbul ideal pentru amur este cel fiert astfel încât boabele să rămână solide. Boabele moi, ce se crapă la o simplă apăsare vor fi mâncate mai rapid de către peștii de talie mică, nefiind tocmai indicate.

Pe lângă acest aspect, vom ține cont și de următorul lucru. Amurul prezintă dinți faringieni. Cu acești dinți poate toca ușor porumb, alune tigrate sau stuf. Pe scurt, amurului în place ,,să crânțăne” nada pe care o mănâncă. De aici și preferința lui pentru porumb, dar mai ales pentru alunele tigrate ce sunt o adevarată delicatesă crocantă.

Porumbul înmuiat poate fi preparat conform mai multor variante, după preferințe. Deși am fost sceptic la început, porumbul fermentat (,,împuțit”) a reprezentat varianta optimă în multe partide.

Porumbul fermentat emană în apă un miros specific, alcoolul emanat transmițând semnale peștilor. În funcție de durata de înumuiere porumbul poate avea un miros ușor înțepător (la început), iar pe parcurs, pe măsură ce procesul de fermentare evoluează, mirosul devine din ce în ce mai puternic, uneori aproape insuportabil.

Un pont interesant este de acela de a adăuga pe lângă apă și ceva bere peste porumb. Astfel procesul de fermentare se va accelera, berea fiind utilă mai ales când avem puține zile la dispoziție pentru preparea porumbului. 

Și acum, întrebarea de 1000 de puncte! Când folosim porumbul fiert sau fermentat?  

Răspunsul pe care îl voi da este unul subiectiv. Mă bazez pe 2 reguli : specificul apei pe care mă aflu și perioada anului în care pescuiesc.

Raportându-mă la tipul apei, ecuația este una simplă. Pe unele ape funcționează mai bine porumbul fiert în timp ce pe altele porumbul fermentat face legea.

Pe lângă informațiile avute de la pescari va trebui să ținem cont de substratul apei. Un substrat mălos, puturos va accelera cu siguranță procesul de fermentare al nadei. Astfel, există posibilitatea ca până în momentul în care porumbul să fie descoperit de pești, acestă să devină unul puturos, deși inițial nu era în această stare. În acest caz porumbul ,,împuțit” poate fi nada ideală.

În schimb, pe apele în care predomină substratul curat, porumbul fiert și cel înmuiat (înainte de a fermenta) sunt variante optime.

Referitor la anotimpul în care ne aflăm, în perioadele reci este clar că porumbul fiert va avea un plus deoarece va fi digerat mai rapid de amuri. În schimb vara, datorită temperaturii crescute a apei, porumbul fermentat va emana mai ușor substanțele componente, fiind foarte atractiv pentru teni.

Alunele tigrate

Alunele tigrate sunt o categorie de semințe, extrem de nutrivite și uleioase, adorate de amuri. Datorită aportului proteic ridicat, cantitatea de alune folosită în mixul de nădire nu ar trebui să depășească 20-25%.

Alunele tigrate recomandate pentru pescuitului tenului sunt doar cele fierte. Procesul de fierbere trebuie să fie unul de durată, fiind obligatoriu să verificăm dacă boabele au fiert și în interior. Pentru a scurta timpul de fierbere este recomandat să înmuiem alunele în apă, timp de 24 h.

Pentru a spori atracția alunelor, putem adăuga zahar în timpul fierberii, ori diferite arome după finalizarea procesului (pont valabil și pentru porumb).

Mămăliga și groundbait-urile

Înafară de cerealele, putem adăuga în mixul de nădire și mămăliga sau groundbait-uri, mai ales dacă optăm pentru o nădire cu bulgări.

De asemeni, pot fi folosite și pe momitor pentru a obține un plus de atracție.

De regulă, au în componență particule mari, ce desfac nada și lucrează pe substrat sau între ape dar și particule fine, ce formează nor.

B. Nada alternativă

Amurul este un pește supus adaptării permanente la condițiile de viață, asemeni crapului. De aceea, am întânit în repetate rânduri amuri care nu răspund la nadele clasice pe diferite bălți.

Exemplele cele mai concerete sunt formate din carpodroame, ape din care hrana naturală a peștilor lipsește ori este prezentă într-o cantitate redusă.

Cum boilies-urile de tip fishmeal (cu făină de pește) constituie hrana principală a peștilor, amurii le vor prefera pe acestea în detrimentul porumbului, alunelor tigrate șamd. Despre diferențele dintre boilies-urile birdfood și cele fishmeal am discutat și într-un articol anterior.

Nu odată am încercat să prind ten pe astfel de bălți, folosind nade clasice, rezultatul fiind incredibil. În loc de ten am prins doar crap, iar pe patul de nadă format din boilies-uri cu făină de pește, tenul era prezent.

În acest caz, al preferinței tenului pentru boilies-urile cu făină de pește, putem folosi o strategie de nădire adaptată. Solubilele de diametre mari (20-24 mm) și pasta de boilies ne vor aduce un plus de atracție și implicit mai mulți amuri.

C. Cantitatea de nadă

Cantitatea de nadă folosită în pescuitul tenului este vizibil mai mare decât cea utilizată pentru crap.

Explicația este una simplă. Tenul fiind un pește ce se hrănește agresiv, ,,va rade” instant tot ceea se află pe patul de nadă. Deci, dacă prindem 3-5 teni într-un timp scurt și după nu mai avem trăsături, sunt toate șansele ca patul de nadă să fi fost curățat.

De aceea, este necesar să întreținem constant patul de nadă cu cantități semnificative și să ținem cont întotdeauna de numărul trăsăturilor avute și timpii de nădire.

2. Momeli

Din categoria momelilor populare în pescuitulul tenului amintesc : porumbul preparat, porumbul artificial, pop up-urile, alunele tigrate și boilies-urile.

De menționat că, în cazul momelilor flotante, principalul aspect de care vom  ține cont este echilibrarea cârligului cu momeala.

Cea mai populară și totodată eficientă metodă, este aceea de a echilibra cârligul astfel încât ,,să stea în coadă”.

Porumbul preparat

Indiferent că discutăm de porumb fiert sau înmuiat, porumbul va fi întotdeauna o momeală apreciată de pescarii de ten.

Combinația dintre 1-5 boabe de porumb și 1-2 elemente flotante (spumă flotantă sau tehnopuffi), denumită sandviș este una dintre cele mai prinzătoare.

Totuși, am avut și partide în care am prins surpinzător de bine și pe porumb preparat fără niciun element flotant. Am întâlnit această situație mai ales pe ape sălbatice, un probabil tenii se hrănesc ceva mai precaut și preferă momelile de substrat.

Porumbul artificial

Porumbul artificial flotant poate fi folosit ca atare sau împreună cu alte categorii de momeli. Sunt folosite adesea combinații de culori precum roșu galben, ori alb verde, alegerea culorilor și aromelor rămânând la inspirația fiecărui pescar.

Asemeni sandvișurilor de porumb, va trebui să verficăm modul în care boabele se așează în apă împreună cu cârligul. Porumbul artificial poate avea flotabilitate diferită, în funcție de producător. Se pot folosi și boabe artificiale scufundătoare, atât timp cât sunt combinate împreună cu alte momeli flotante.

Pop up-urile

În funcție de mărimea tenilor vizați vom alege dimensiunea pop up-ului.

Pentru teni de talie redusă este clar că se pretează pop up-urile mici, de 8-10 mm, dar cu siguranță aceștia nu le vor refuza nici pe cele mari de 12-16 mm. Totuși, este posibil ca frecvența să fie mai bună pe cele din prima categorie.

Tenii de talie medie și mare răspund bine pe orice dimensiune de pop. Cele de 14-16 mm sunt adesea folosite din considerente ale selecției. Pe lângă tenii mici, la un pop up de 8-10 mm pot intra și carași sau plătici, deci specii nedorite.

Din punctul meu de vedere, cea mai prinzătoare culoare de pop up pentru ten este galbenul. Funcționează excelent și rozul sau portocaliul, uneori și albul sau verdele. Aici intervine din nou preferința fiecărui pescar și inspirația de moment, fiind o alegere subiectivă.

Aromele indicate, valabile și pentru momelile de mai sus, sunt cele dulci : miere, vanilie, tutti frutti, scopex, anason, șamd. și desigur usturoiul. Pot fi încercate și unele pe bază de lucernă, ce pot oferi uneori surprize plăcute.

Alunele tigrate

Alunele tigrate poti fi folosite atât la nădire cât și ca momeli de cârlig. Modul de prezentare al alunelor tigrate poate fi sub forma unui sandviș sau al unui snowman.

Pentru a ieși în evidență pe patul de nadă, alunele vor fi combinate împreună cu alte momeli flotante precum porumbul artificial sau pop up-urile, ori cu spumă flotantă sau tehnopuffi.

Boilies-uri

Boilies-urile, deși nu constituie prima alegere, sunt o alternativă potrivită și la cârlig, atât timp cât sunt folosite și la nădire, principiu valabil și pentru alunele tigrate.

Boilies-urile clasice pentru pescuitului tenului sunt cele birdfood, alcătuite din mixuri de cereale. Aceste boilies-uri prezintă o atracție rapidă și sunt digerate de îndată de către teni. Aromele ce ies în evidență sunt cele de  : porumb, ananas, căpșuni sau usturoi.

La polul opus, se află boilies-urile fishmeal, indicate pe apele unde tenii sunt obișnuiți cu acestea. În acest caz, solubilele de 20-24 mm pot face diferența datorită norului atractiv pe care îl generează. Pasta solubilă poate fi pusă pe boilies sau plumb pentru a intensifica efectul de nor.

3. Monturi

Monturile folosite în pescuitului tenului nu diferă aproape deloc față de cele dedicate crapului. Prin urmare, putem pescui cu monturi in line, cu plumb pierdut sau helicopter, în funcție de condițiile locului de pescuit pe care ne aflăm.

În materie de rig-uri (forface), lucrurile stau diferit.

Spre deosebire de crap, tenul nu absoarbe momeala, ci mai degrabă o mușcă. Având în vedere acest aspect, distanța ridicată dintre momeală și cârlig ne poate aduce trăsături ratate și pești pierduți în dril.

Prin urmare, rig-urile cu momeli apropiate de cârlig sunt cele indicate.

Printre cele mai populare rig-uri amintesc: blow-back rig, ronnie rig, withy pool, 360º rig sau chod rig.

Un aspect foarte important ce necesită menționat este următorul. Toate rig-urile de mai sus, funcționează doar pe patul de nadă și lângă acesta.

Tenul nu se ferește de patul de nadă, precum o face crapul adesea și se hrănește în mijlocul acestuia, sau pe margini. Desigur că putem prinde ten și izolat de patul de nadă, dar șansele sunt destul de mici.

Cârligele recomandate pentru ten sunt cele solide, groase, pentru a se înfinge corect în buza tare a tenilor și pentru a rezista în dril.

4. Tactici  

Înafară de cele descrise mai sus, nu ar mai fi multe de adăugat, ci mai degrabă voi face o mică recapitulare.

Pe scurt, pescuitul la ten necesită precizie, schimbare regulată a lansetelor, nădire constantă și desigur o cantitate de nadă suficient de mare pentru a întreține patul de nadă.

În cazul pescuitului lansat, folosirea momitoarelor și a săculeților solubili ne poate aduce mai multe trăsături.

Adesea am avut partide în care trăsăturile tenilor veneau la 5-15 minute de la lansare, săculețul atașat de cârlig fiind decisiv.

Ce punem în săculețul solubil? Putem folosi un amestec de săculeț, capabil să facă nor și care să conțină atât particule ce râmăn pe substrat dar și unele care se ridică ușor în suspensie. Desigur că și groundbait-ul alături de spărtură de porumb produce un efect similar și constituie o variantă viabilă.

Un alt plus îl pot aduce momelile de cârlig dipuite, orice cele de produc un norișor. Astfel, peștele va primi un semnal în plus, momeala ieșind în evidență pe zona nădită.

Nu în ultimul rând, un aspect pe care nu l-am menționat până acum este preferința tenului de a se hrăni pe zonele curate, cu substrat tare (nisip, piatră, argilă).

Tenul evită de regulă zonele cu mâl sau resturi de vegetație. Totodată, zonele tari vor oferi o prezentare mai vizibilă a nadei iar nada nu se va impregna cu un miros neplăcut.

Așadar, pentru a ne crește considerabil șansele de a prinde amuri, este important să identificăm zonele tari. În cazul în care locul de pescuit pe care ne aflăm nu dispune de astfel de zone, cele cu mâl cât mai subțire sunt de preferat.

În încheiere, nu uitați să slăbiți frâna la mal. Deși tenul este un pește care evită agățătura în dril (invers crapului) și se lasă destul de ușor mulinat până la mal, nu vă lasați păcăliți!

În momentul în care simte apa mică sau apropierea minciogului, tenul are o evadare violentă, luând zeci de metri de fir în câteva clipe. În acest punct se pierd cei mai mulți amuri! Pescarii nu reglează frâna la timp, iar ruptura este iminentă.

Prin urmare, chiar dacă tenul pare obosit și gata de a fi luat în minciog, nu îl forțați cu frâna strânsă deoarece pot apărea surprize neplăcute!

Cam atât despre pescuitul la ten! Sper că am atins punctele esențiale ale acestui stil de pescuit, iar pentru restul vă stau la dispoziție cu răspunsuri la întrebări!

Fire întinse vă doresc și vă aștept cu mesaje legate de tematica următorului articol! Numai bine!!!

 5,535 vizualizari

2 gânduri la “Pescuitul la Amur : Nade, Momeli, Monturi și Tactici

  • 29 august 2022 at 10:40
    Link

    Minunat articol, ca de obicei. Complex, complet si ceva in plus. Felicitari, Ionut, dar mai ales multe multumiri!

    Reply
    • 31 august 2022 at 6:21
      Link

      Multumesc si eu pentru aprecieri, sper sa fie de folos informatiile!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *